Omnia mea, mecum porte

știu că viitorul, așa cum a fost până la un moment dat trecutul, aparține non-posesivității. adică oamenii nu vor mai deține nimic, nu vom mai avea posesiuni. și vor fi eliberați de povara obiectelor care îi ține însclăviți într-un anume loc. obiectele nu vor avea stăpâni decât pentru perioadele în care este cu adevărat nevoie de ele. adică dacă ai nevoie să ajungi din Las Vegas în Chicago, iei o motocicletă (probabil vom trece printr-o perioadă numită închiriat orice) și pleci. o folosești fix cât ai nevoie. și o dai mai departe, ca să nu stea uitată și prăfuită într-un garaj pentru care plătești toată viața ipotecă.

traversez o călătorie inițiatică. nu am nimic din ce am crezut vreodată că am nevoie într-o călătorie (și am cărat cu mine ani de zile atâtea inutilități). observ că sunt fericită. tot ce am nevoie e cu mine. nu am nevoie să dețin drumul pe care merge mașina, nu am nevoie de un contract de proprietate asupra orizontului. nu am nevoie de hainele pe care aș fi crezut ca trebuie să le am cu mine, pentru atâtea eventualități. nu am nevoie de atâta mâncare, iar fructele sunt aliatele mele preferate. am o singură carte, împrumutată și ea. am un laptop cu o conexiune la internet. săpun găsesc în băile curate și primitoare. apă e din belșug peste tot. am sănătate, am entuziasm, am bucurie. acestea din fericire nu m-au costat nimic.

realizez cu toată ființa cum obiectele crează închisori. mă simt liberă. mă am pe mine și mă iau peste tot.

fără bagaje grele, pot zbura!

Recent Posts

Recent Comments

Archives

Categories

Meta

Te privesc in ochi Written by: